top of page

Scrittura

  • Writer: Goetia
    Goetia
  • Sep 5, 2024
  • 3 min read


ree

La Muntagna 

Pòrtami â me casa,  

Ḍḍà supra â Muntagna,  

Unni lava e nivi lùttanu,  

Unni crìscinu cirasa.  


Muncibeḍḍu granni cori,  

Passu 'i sèculi e di pòpuli,  

E dâ cìnniri di l'àrbuli 

Vita nasci e vita mori.  


Chiana e strittu supranija,  

Li voschi ammogghia 'i magarìa,  

E p'ammucciari l'arma nìgura 

C’ un mantu jancu si cummogghia.  


Dû Giganti jaggia russa,  

Culonni 'i fumu dâ so vucca,  

È lu jelu o è la raggia  

Ca mi fa trimari l'ossa?



Lu Tiraciatu 

Si cunta e s'arricunta 

Ca nu vecchiu tiraciatu,  

Di n'aḍḍevu a umma umma,  

Lu latti avìa arrubbatu.  


Ma comu potti èssiri 

Ca st'armalu nicareḍḍu,  

Na cosa accussì tinta fici 

Cu tantu di cuteḍḍu?  


Ô tiraciatu, mischinazzu,  

Lu latti mancu piaci,  

Sta bonu bonu ntô so jazzu 

A manciari vavaluci.  


Ma cummari, ascuta a mia: 

Su' sulu chiàcchiari e patòcchiari,  

Di cu' si scanta o cu' scattija,  

Pi si schicari li catàvari.



La Scurata  

L'àgura e duci scurata 

Ca nasci di punenti,  

Macari senza rispunnuta 

Lu sacciu ca mi senti. 


Àvi ciauru 'i nustargìa,  

Lu focu granni si carrija,  

Fa ciauru d'acqua già accabbata,  

Cc'è valìa 'i chiùdiri la jurnata.  


Lu suli vecchiu e laccaratu  

Dintra ô celu viola jetta 

E lu cuetu abbentu porta 

A cu' di nzunnari aspetta.  


È tinta 'i russu e l'arma nfusca,  

E quannu lu scuru cala cu iḍḍa 

Lu cori s'arrifrisca

 viduta dâ prima stiḍḍa. 





La Luna 

Soru janca, soru Luna,  

Ca dâ notti sì rijina,  

Duci assai è la to canzuna 

Ca sentu a mia accussì vicina.  


Comu sirena a menzu ô mari,  

Quannu n'annaca ntôn sonnu d'argentu,  

Ni mustra un munnu di disijari,  

Ma scumparisci ntôn mumentu.  


Soru janca, soru Luna,  

Lu to lustru m'abbannuna,  

Mi rapisci la to vuci,  

Scantusu è unni mi cunnuci.  


Arrestu ô scuru ntâ me menti,  

Sta sulitati mi frastorna,  

Nzonnu a ḍḍu ricordu strallucenti  

Ca fuji, fuji e cchiù nun torna.




La Primavera 

Lu suli sta niscennu  

Turnau â casa lu mmernu 

L'aceḍḍi vòlanu, càntanu,  

L'àrbuli si nni prèjanu,  


Li mènnuli su' 'n ciuri,  

Lu friscu porta li lumìa,  

È la staggiuni di l'amuri,  

Ahi, chi duci malatìa.  


Di li figghi assulicchiati 

È a cchiù tosta e juculana 

E ci lassau dittu lu frati: 

"Stai accura a Tramuntana!" 


Mi cutulijau comu na pàmpina, 

Iu fujivu a tipu rìnnina,  

Ma ora, ca abbacau ḍḍu ventu,  

Arriviscìu lu sintimentu. 



La Conca 

Quannu, pi 'ccattari un fucularu,  

vinnivi cavaḍḍi e scecchi a paru a paru,  

casa e cori li quadijava 

la cunculiḍḍa dâ nannava.  


Ogni sira granni festa,  

A famigghia tutta ḍḍà assittata,  

E nun stancava mai la testa  

Cu ḍḍa nfinuta chiacchiarijata.  


Scorci d'aranciu, nuci e nòzzula,  

Di campagna ciauràvan lu scattiju,  

Ca firrijannu a tipu strùmmula 

mannava a cauci lu siḍḍiju.  


A tempi 'i cunti e cuntintizza,  

Na furtuna granni nun sirbìa,  

Picchì pû cori la ricchizza 

Stava ntâ duci cumpagnìa.




Un Natali Sicilianu 

Sona sona ciarameḍḍa 

La nuvena a menzu a la strata 

E comu luciḍḍi ntâ vaneḍḍa 

Allustra la chiazza appena scurata. 


U friddu abbrazzu di la nivi 

Pruteggi e teni caudi tutti li casi, 

Sulu dâ ciminìa, pû vecchiu, la levi, 

Sannunca appò ci mpìncinu li causi. 


La stiḍḍa 'n curma a l'àrbulu 'i Natali 

U fucularu fistaloru vigghia, 

Nzèmmula a lu prisepiu e li rigali, 

Ntô salottu azzizzatu c'ogni minutagghia. 


Lu ciauru di festa dâ cucina si spanni,  

Su' li turruna, lu bacalaru e li scacciati, 

Si scàncianu li duni, sia li nichi ca li granni,  

Nenti mali pinzera, a Natali sulu jucati!


 
 
 
  • Writer: Mary Ann Manzella Vitale
    Mary Ann Manzella Vitale
  • Sep 5, 2024
  • 1 min read

ree

Fèrmati, luna,

nun cùrriri!

Nun t’arruzzulijari

di stu munti

e làssati taliari

p’un mumentu,

nun passari drittu,

senza salutari,

c’àju tanti cosi di cuntari.

Stasira ntô me cori

cci su' ngusti,

lu pettu strìncinu,

mi vulissi libbirari,

nun sacciu cu cu’ sfugari,

nuḍḍu cc’è ca voli ascutari.

Ma tu, di sempri,

a li nnamurati

spiri sintimenta d’amuri;

a li picciriḍḍi

di maravigghia sbalurdisci;

a li vicchiareḍḍi

fai lustru a l’occhi sicchi di scurura;

a li siḍḍijati

li ncuraggi cu la to chiarura;

tènimi cumpagnìa

p’un mumentu,

nun passari senza salutari.

Fèrmati, luna,

fèrmati, ca t’hâ parrrari!

 
 
 
  • Writer: Margherita Neri
    Margherita Neri
  • Sep 4, 2024
  • 1 min read


ree

Chianci Palermu

quannu a la scurata, ncatinazzati li scarrozzi,

s’astùtanu li luci dî putiji,

nuḍḍu nta li quarteri

‘mmenzu â strata

la genti nta li casi ritirata.


Chianci Palermu

quannu ntâ munnizza

senti u lamentu di na criatura

ntôn sacchiteḍḍu ’i plàstica rinchiusa

jittata comu fussi spazzatura.


Chianci Palermu a làcrimi di sangu

quannu nta na vaneḍḍa tu cci trovi

siringhi e muzzicuna ‘i sicaretti

pòvira giuvintù, viti struncati.


E chianci quannu ntôn casulari abbannunatu

cc’è un cristianu mortu ncrapittatu,

e ancora quannu, mputenti e disarmata,

talìi la straggi doppu l’attintatu:

chianci Palermu e chiàncinu li matri

chiàncinu li svinturi addulurati.


Beḍḍa ti fici Diu senza difetti,

vasata di lu suli a tutti l’uri,

li cianchi atturniati di lu mari

tiatri e munumenta senza pari,

oru d’aranci e ciauru di lumìa,

beḍḍa Palermu mia,

tu nun ài curpa

ti vogghiu beni e chianciu appressu a tia.

 
 
 
bottom of page